joi, 16 octombrie 2014

Prizonier



Prizonieră-n propriu-mi corp, mintea-mi piere, pietre roade
Și-ntr-un suflet de copil sparg viziuni în aberații.
Vin cu suflu de felină, ard sălbatic totu-n cale
Flămânzime, setea doare, mă scufund în imitații.

Copiez cu sârguință tot ce-ncape-n al meu suflet
Și aștern pe-o coală udă zare-aprinsă de-un nou cuget-
Luminează-mi, Doamne, calea, spre a ta divină față
Dăruiește-mi iară zarea, dă-mi un suflu nou de viață.

Am zvârlit către ferestre învelite-n catifea
Stropi de ploaie, ciob de stele, poate-or înflori cândva-
Călăuză către-Ncolo, muza crudă-mi învelea
Și dorința și atacul într-o mantă tot aievea;

Dăruiește-mi iară calea, dăruiește-mi iară viața
Și pășind în țărna udă să trezesc eu dimineața-
Fă-mă să te simt din nou, cu un urlet mut de spaimă
Cu un glas de muză-n șoaptă-mpărtașește-mi a ta taină.

Călător prin efemer, condamnat la moarte-n pântec,
Om păgân nu-ti risipi cu cruzime al tău dar;
Tușe groase și nervoase zugrăvite-n al tău cântec
-ți vor fi pietre de hotar.





Inspirational picture taken from InspirationsBureau. Get inspired, express yourself!