Prizonier

Prizonieră-n propriu-mi corp, mintea-mi piere, pietre roade

Și-ntr-un suflet de copil sparg viziuni în aberații.

Vin cu suflu de felină, ard sălbatic totu-n cale

Flămânzime, setea doare, mă scufund în imitații.

Copiez cu sârguință tot ce-ncape-n al meu suflet

Și aștern pe-o coală udă zare-aprinsă de-un nou cuget-

Luminează-mi, Doamne, calea, spre a ta divină față

Dăruiește-mi iară zarea, dă-mi un suflu nou de viață.

Am zvârlit către ferestre învelite-n catifea

Stropi de ploaie, ciob de stele, poate-or înflori cândva-

Călăuză către-Ncolo, muza crudă-mi învelea

Și dorința și atacul într-o mantă tot aievea;

Dăruiește-mi iară calea, dăruiește-mi iară viața

Și pășind în țărna udă să trezesc eu dimineața-

Fă-mă să te simt din nou, cu un urlet mut de spaimă

Cu un glas de muză-n șoaptă-mpărtașește-mi a ta taină.

Călător prin efemer, condamnat la moarte-n pântec,

Om păgân nu-ti risipi cu cruzime al tău dar;

Tușe groase și nervoase zugrăvite-n al tău cântec

-ți vor fi pietre de hotar.

Inspirational picture taken from InspirationsBureau. Get inspired, express yourself!