Elogiu

Ard în mine pene fine de sălbatice ființe,

Ard cu flamă, lasă urme, se ascund în a lor temințe.

Vin văpăi de aer aspru, vin cu-ardoare și cu dor

Vine-al meu gând pentru tine

Risipind în urmă-amor.

Amor sumbru, lent și tandru,

Amor mistic, lun-amară,

Unde-mi ești tu, oare, duce,

Suflu cald de "noapte-dulce"?

Oglindi-m-ai într-o apă,

Adâncime și contrast,

Doar pictează-mi umbra fadă

Trupul lasă-mi-l tot vast.

Roșu cald, tușe păgâne

Nu-mi lăsa fără contur

Vocea lină, mângâierea;

Rup din mine și din fire

ta absurdă o frântură

de vis spart de-a mea furtună.

Fugă lină de mătase

Te așteaptă-n celalt vis

Vino dară după mine

Să cădem în nou abis;

Abis martor la înnecul

Unui martir neștiut

O ființă de hârtie

Pentru-a cărei viață lupt.

Lup de lut, chip slut de ceară

Mi-ești și moarte, mi-ești și-acum

Tot o flamă de culoare

Într-un univers absurd.

Nu mușca din mintea-mi veche

ci pictează-mi tu dibaci

Un nou suflu, o-altă formă

Nouă pradă să ataci.

Ține minte-

am fost o artă

pentru tine să te legi

Nu uita deci ca finalul-

Și-nceputul să-l dezlegi.