joi, 24 aprilie 2014

Scrisoare către generație

Nu demult, acum vreo lună, am avut ocazia să ascult un..discurs ce m-a pus pe gânduri. Niște gânduri sumbre și triste pe care le-am alungat din egoism cu mai multă sau puțină ușurință, până..de curând. Mi-au reîmprospătat memoria cuvintele lui Tudor Chirilă din ceea ce se numește "Scrisoare către generație".

"Noi am pierdut.." spune un reprezentant al unei generații de mijloc, dintre comunismul ăla împuțit (orice ați spune!) ce ne-a infectat și mizeria de democrație în care trăim. Purtător al unui stil rece, franc și acid. De mulți blamat, Tudor spune ceea ce mulți simțim, mai toți ne temem s-o spunem, unii chiar s-o și gândească.
Vorbește despre țara noastră, despre noi, generația ce abia acum înflorește, despre tineri, despre cum trebuie să dăm țara asta nenorocită peste cap să se transforme din broscoi în prinț. Dar oare ne stă nouă asta în putință? Dar oare mai avem ce transforma..?

Suntem îndemnați să citim. Mulți o facem. Și mai mulți considerăm asta o prostie, o pierdere de timp, și cu mitocănie denigrăm nu doar marile talente, ci literatura în sine, însă venerăm sfântul și atotputernicul-și-spălătorul-de-creiere TV. Pentru că acolo neuronul vegetează, anchilozează, e o comoditate în care CU TOȚII ne-am scufundat la un moment dat. Însă, unii, ne-am trezit. Am făcut ceva și pentru spirit, nu doar pentru trup, pentru înfățișare, pentru look. Am făcut ceva pentru intelect, pentru caracter și forța care ne împinge să luptăm. Pentru ce o luptă? Pentru a nu ne mai scălda în mediocritate, lucru ce nu mai corespunde mediocrității de acum 50 de ani, pentru a ieși dintr-o mocirlă de indiferență, de ignoranță, de nesimțire crasă.

Suntem îndemnați să luptăm pentru drepturile ce ne sunt încălcate flagrant fără ca măcar să realizăm, pentru a-i înlătura de la putere pe "reprezentanții" țării, ce scuipă mojicește sau se adresează cu "fă", pentru a scăpa de politicianu' burtos care bagă mâna până la cot în banii publici meniți pentru lucrări, pentru a scăpa de o mentalitate de rahat.
Luptăm să arătăm întregii lumi că nu tre' să-l plângă pe Becali că face pușcărie, chiar dacă din ce a furat a dat și altora, vremea lui Robin Hood a apus demult, dragii mei.
Luptăm să oferim ocazia copiilor noștri să se bucure de copilărie, de naivitate, de inocență, nu ca generația actuală de 9-10 ani care înjură mai ceva ca părinții, care de altfel sunt foarte mândri de odraslele lor prost-crescute.
Luptăm să le arătăm copiilor noștri cum am copilărit noi, așa cum ai noștri părinți ne povestesc cum au crescut și s-au jucat. Chiar dacă era comunism, "pe vremea lor".
Luptăm să ne creștem copiii într-un mediu neîmproșcat de noroiul imbecilității, nu doar să le povestim cum ar fi putut fi copilăria lor.

E greu, dar nu imposibil. Însă doare să vezi cum zi de zi sub proprii ochi se fac mișmașuri, cum cel care ar trebui să-ți reprezinte punctul de vedere într-un Parlament se împiedică în propriile cuvinte chiar și în limba maternă. Ne provoacă multora o scârbă de neînchipuit tot ceea ce a ajuns să fie țara în care trăim. Da, veți spune, că din cauza noastră s-a întâmplat. Am fost ignoranți, da, iar cei care au avut un interes au știut să profite de asta, de neglijența noastră.
Așa cum moșneagu' cu două clase de la țară s-a bucurat de un kil de făină și unul de ulei, la fel s-a bucurat și politicianul când a primit votul, ba s-a mai bucurat încă o dată când a văzut că tânărul scârbit ce i-ar fi putut pune bețe în roate nu merge la vot. Pentru că, dragii mei compatrioți și concetățeni, neexercitându-vă dreptul de vot, care de asemenea este și o obligație morală, v-ați lins pe bot și de dreptul "la opinie" în privința câștigătorilor alegerilor de orice fel.
De ce? Pentru că ignoranța este aspru pedepsită, așadar, tinere, data viitoare când ești "chemat la vot", du-te! "Da eu cu cine votez?" știți voi faimoasa replică.. votează cu cine consideri! Informează-te, e țara ta, e pielea ta pusă la bătaie, chiar nu-ți pasă câtuși de puțin? Există și posibilitatea ca din 10 hoți să fie și unul mai mic, mai modest, cum ar spune românu', dar asta nu înseamnă ca el e "alesul" - să cadă toți, puterea e în mâinile noastre, să ridicăm dintre ai noștri cei drepți pe cei mai buni la putere. Joacă Bingo pe afurisitul de buletin de vot, votează-i pe toți și pe niciunul! Așa, măcar votul tău va fi contorizat, în defavoarea tuturor. Dar dacă nici măcar minimum minimorum de efort în a te informa nu-l vei depune, să nu te mire când va veni o zi în care cineva îți va pune pumnul în gură înainte să-ți poți exprima LIBER și ASUMAT opinia.

Mulți am renunțat la luptă, la cea directă, "direct din tranșee", plecăm peste hotare, spre Vest, unde soarele strălucește cu altă intensitate, aerul e mai curat iar iarba are altă culoare și alt efect, te-ai prins tu de schemă. Sau cel puțin așa pot fi considerați cei ce pleacă, niște dezertori, dar de fapt sunt tot niște luptători, ce aleg să nu-și sacrifice viețile și soarta generației viitoare în ceva ce nu e sigur că va ieși la liman - România.
Poate că țara aceasta va fi salvată. De o grevă, de o criză, de un război, de o minune, de un potop. Salvată de la ce..? De la ceea ce este o problemă constantă de mult timp, însa frumos ambalată sub deviza "Se întâmplă și la case mai mari!": de la înec în corupție, în imbecilitate, în păcat, în indolență și lipsă de respect. Și nu numai.
Salvată de la a se duce de tot de râpă. Pentru că în timp ce noile valori sunt puse în umbra manelelor și a micilor cu bere, chiar și cele consacrate devin prăfuite, învechite, expirate, sunt denigrate și nerecunoscute de noile generații de copii, de copii robotizați, cu tablete și console de jocuri în brațe încă dinainte de a învăța să vorbească.
Citiți, dragii mei prieteni, dragii mei necunoscuți. Nu vă lăsați manipulați pentru niște jocuri murdare care nici măcar nu se mai desfășoară în culise, ci pe scenă, în fața întregului public dezinteresat. Fiți deștepți, maturizați-vă la timp, învățați să fiți oameni.

Urmăriți filmulețul, ascultați cu atenție, lăsați să vă pătrundă în suflet și minte mesajul, dați-l mai departe. Și dacă vă lasă inima, judecați-i lui manifestul, judecați-mi mie părerea, judecați-vă faptele și comportamentul. E ÎNCĂ dreptul vostru.
 

Un comentariu:

  1. Lupta despre care vorbesti tu este inca la stadiul de ideologie iar foarte putini din cei ce o impart chiar si-au luat inima in dinti si au inceput sa actioneze.

    Romanul de rand este mult prea lenes ca sa faca ceva, inclusiv sa gandeasca. El spera sa ii cada ceva din cer, orice, chiar daca nu are nevoie de acel ceva. (a se vedea densitatea bisericilor)

    Gandirea a devenit un lux in ziua de azi ceea ce e foarte trist. Iesirea la liman a tarii din situatia actuala deja devine utopie cu asemenea caractere. Singura modalitate de a stimula gandirea mi se pare a fi ingradirea acestui drept intr-o maniera cat mai vizibila cu putinta. Ce e interzis e intotdeauna palpitant, nu?

    Acum ce solutii ar fi pentru a scoate populatia din mediocritate? Un regim totalitar? Un razboi?

    RăspundețiȘtergere