luni, 14 octombrie 2013

În taina serii

O frunză cade pribegită
Și-n calea ei dărâmă tot,
Asmute haita nehrănită
De câini, pe noi, ca un potop.
Și vise cad, și vise trec,
Și vise mor acolo unde
În taina serii de cristal
S-a rupt tăcerea iernii blânde.

Pleci capul trist, cocor rănit
Și inima-ți pulsează moartă,
Aștepți hoinar, rece, morbid,
Sfârșitul serii de-altă dată.
Alergi plăpând, împiedicat,
De-o seară grea, de-un frig năprasnic,
Nu înțelegi că ai mușcat
Din zboru-amorului obraznic.

Cad ropote de primăveri
Într-un surâs uitat deoparte,
Privesc în sus, vad mângâieri
De catifea, prevestind moarte.